COLEGIULUI NAȚIONAL „EUDOXIU HURMUZACHI”  

BLAZON EH

Repere istorice

1865 – la iniţiativa lui Mihai Pitei, prefect al judeţului Rădăuţi, a fost fondul şcolar necesar pentru înfiinţarea unei şcoli primare şi a unui gimnaziu de patru clase în Rădăuţi;
15 august 1871 – membrii Consiliului Fondului Şcolar, cu sprijinul baronului Felix Pino, preşedintele Bucovinei, obţin decizia imperială de înfiinţare a unui liceu real (Realgymnasium) în Rădăuţi; Consiliul Comunal a purtat tratative pentru Ministrul Agriculturii din Austria și a obținut prin închiriere loculul Spitalului Militar al Hergheliei Rădăuți;
15 august 1871 – prin decret imperial, se aprobă înfiinţarea unui Gimnaziu Inferior de Stat din Rădăuţi;
22 august 1871 – a fost emisă dispoziţia ministerială de înfiinţare a liceului din Rădăuţi cu limba de predare germană;
1 octombrie 1872 – cursurile încep prin manifestările sărbătoreşti organizate la liceul din Rădăuți. La acestea au participat Orest Renney de Herșani – prefectul districtului Rădăuți, Imrichowschi – primarul al orașului Rădăuți, W. Heke – directorul Hergeliei din Rădăuți, Ernst Rudolf Neubauer – directorul Gymnasiului, profesorii: Zbierzchowski de Grzymata și Ioan Procopovici împreună cu elevii de la acea dată;
Primul director al liceului a fost numit în anul 1872 și a fost cărturarul Ernst Rudolf Neubauer (1828 – 1890). Acesta a funcționat la Obegymnasium vom Czernowitz unde a desfășurat o importantă activitate (peste 25 de ani) de predare a literaturii și istoriei. A fost luptat pe baricadele revoluției din 1848-1849 în Viena, a fost jurnalist și prozator și exilat la Cernăuți pentru activitatea sa revoluționară. Aici a fost profesor și ziarist, directorul și editorul ziarului „Bukowina” care a apărut între 1862 și 1868, a scris lucrări literare sau de istorie precum: Cântece patriotice austriece, 1849; Cele patru puncte cardinale ale căsătoriei, 1855; Cântece din Bucovina, 1855; Povestiri din Bucovina , 1868; Despre Tristan și Isolda, 1876; Anacreon de Teos, 1876; Prințul Constantin Brâncoveanu, 1877 etc. A descoperit și promovat elevi talentat precum Karl Emil Franzos și Mihai Eminescu. Neubauer s-a retras din Consiliul Școlar de la Obergymnasium, în anul 1884 (cum se numea atunci școala noastră) și și-a dedicat întreagă activitate literaturii;
1878 – Liceul din Rădăuţi se transformă din liceu real (Realgymnasium) în liceu clasic;
18 octombrie 1880 – prin decizia împăratului Francisc Iosif, liceul se întregeşte cu clase din cursul superior (Obergymnasium), decizie aplicată începând cu data de 1 septembrie 1881, la clasa a V-a;
1885 – a fost susținut primul examen de bacalaureat. Cei dintâi bacalaureați au fost JohannPlach, Ștefan Sbiera, Mazx Hofmann, Emilian Hellwig, David Harth, George Galin, Oscar Timmel, Eduard Hexel, Henrich Brichze, Florian Lupu și Abraham Harth;
1908 – 1909 – are loc reforma care aduce o mai bună aşezare a cursurilor şi a examenului de bacalureat;
1910 – deschiderea claselor româneşti şi anunţarea concursului pentru ocuparea a două catedre cu profesori titulari români;
1911 – profesorul Leonida Bodnărescul pune bazele bibliotecilor pentru profesorii şi elevii liceului. Se înfiinţează capela şcolară se construiesc Sala de Gimnastică și Sala de Desen. Odată cu venirea lui Albert Kollmann, pictor academic cu studii la Viena, ca profesor de desen, la Obergymnasium vom Radautz, s-a înființat un cerc de desen frecventat de tinerii liceeni;
1913 – 1914 – deschiderea clasei a V-a româneşti şi transformarea, în aprilie 1914, a claselor româneşti în „Secţia Româno-Germană a Liceului de Stat în Rădăuţi”;
1914 – 1918 – Bucovina a fost teatru de operațiuni în timpul Primului Război Mondial. Orașul Rădăuți a fost de mai multe ori ocupat de trupele țariste, cursurile școlare întrerupte și clădirile liceului au fost rechiziționate în scopuri militare. O parte a tinerilor din anii ultimi de gimnaziu au fost declarați „maturi” și trimiși pe fronturile Primului Război, situație reflectată de Vasile Țigănescu în romanul său Gaudeamus;
Mai 1918 – se redeschid cursurile şcolare;
Septembrie 1918 – primul examen de bacalaureat în limba română, avându-l ca preşedinte pe C. Mandicevschi, cunoscut compozitor, dirijor și muzicolog;
16 iunie 1919 – Secţia Română se declară independentă şi poartă numele de „Liceul Eudoxiu Hurmuzaki” (a existat şi propunerea de a se numi “Bogdan Vodă”); clasele româneşti devin clasele principale și cele germane paralele. Ambele secții aveau o conducere pedagogică şi administrativă unică;
Din anul școlar 1919-1920 și până la 1 aprilie 1923, ca urmare opoziției doamnei director Frieda Diamant la măsurile de transformare a Liceului Orășenesc de Fete din Rădăuți în școală românească, sub conducerea Liceului Eudoxiu Hurmuzaki a funcționat Secția de Fete a Liceului „Eudoxiu Hurmuzaki”, cu clase nou înființate și cu limba de predare româna;
24 ianuarie 1924 – apare revista şcolară „Muguri” iniţiată şi condusă de elevul – poet Mihai Horodnic. Revista apărut până în anul 1929 și a mai avut încă două serii de apariție, una în 1934 (primul număr la Tipografia „Arta” din Rădăuți) și alta în 1940 (redactori a Cucu și D. Vicol, Tiparul „Mitropolitul Silvestru” din Cernăuți). Se pare că în timpul celui de al Doilea Război Mondial elevii de la liceul nostru au editat și o revistă „Luceafărul”;
1928 – prin legea învățământului se renunță la secțiile liceului prevăzute în legea din 1898, liceul capătă o orientare umanistă și durata studiilor a fost stabilită la opt ani;
Iunie 1941 – Mai 1945 – România participă la a doua conflagraţie mondială cu grave consecinţe şi pentru liceul nostru. În acest timp au fost mobilizați pe front bărbații și orele acestora au fost susținute de doamnele profesoare de la Liceul de Fete „Elisabeta Doamna” din Rădăuți, prin suplimentarea sarcinilor de serviciu și a altor obligații. În același timp, o parte dintre dependințele liceului au fost rechiziționate și transformate în depozite pentru satisfacerea trebuințelor războiului. Anul școlar 1943 – 1944 s-a încheiat mai repede, datorită apropierii frontului de teritoriul românesc. În primăvara lui 1944, liceul și arhiva au fost evacuate în Transilvania. Arhiva la Liceul „Mihai Viteazul” din Turda și administrația în comuna Luna, judeţul Turda;
1944 – 1958 – ocupaţia militară sovietică în România;
1944 – 1945 (anul şcolar) şi până în anul 1977, la Liceul „Eudoxiu Hurmuzaki” se desfăşoară cursurile liceale fără frcvenţă; 1948 – reforma învăţământului după modelul sovietic. Liceul „Eudoxiu Hurmuzaki” devine Şcoală Medie Nr. 1, cu 11 clase. Începând din anul 1949 o parte dintre profesorii liceului au funcționat la Școala Medie Tehnică Financiară (Mixtă) din Rădăuți. Între anii 1949 și 1952, la cantina Liceului „Eudoxiu Hurmuzaki” a fost și a și elevilor Școlii Medii Tehnice Financiare;
1953 – 1957 – Liceul funcţionează cu denumirea şi organizarea de Şcoală Medie de 10 ani;
Începând cu anul şcolar 1955 – 1956 şi până în anul şcolar 1991 – 1992, în cronica liceului sunt înregistrate promoţiile de absolvenţi de cursuri serale (cu profilele: maşini şi utilaje, construcţii de maşini, prelucrări prin aşchiere, industializarea lemnului, istorie şi filologie);
22 – 23 decembrie 1972 – sărbătorirea a 100 de ai de la înființarea liceului și revenirea la numele pe care îl purtase înainte de reforma comunistă a învățământului din 1948: Liceul „Eudoxiu Hurmuzaki”. Până la această dată școala noastră purtase numele de Liceul Nr.1 din Rădăuți. După numeroase pregătiri și o intensă corespondență cu absolvenții din țară și străinătate ai liceului, care aveau drept scop aniversarea centenarului liceului la 27 – 29 octombrie 1972, serbarea propriu-zisă a fost amânată datorită intervenției PCR, pentru luna decembrie a aceluiași an;
1976 – Instituţia noastră şcolară se transformă în Liceul Industrial „Eudoxiu Hurmuzaki”, aflat în subordinea Ministerului Educaţiei şi Învăţământului şi a Ministerului Construcţiilor de Maşini şi, apoi, a Ministerului Industriei de Maşini, Unelte şi Electrotehnicii;
1982 – 1983 (anul şcolar) – se înfiinţează clasele cu profilele: matematică-fizică, mecanică, electromecanic;
1984 – se generalizează învăţământului de 12 ani;
22 decembrie 1989 – Revoluţia din decembrie 1989;
În anul şcolar 1990-1991, Liceul „Eudoxiu Hurmuzaki” redevine liceu teoretic şi se înfiinţează clasele cu profilul ştiinţe sociale. În același an școlar reapare revista „Muguri” și, pentru o perioadă, revista elevilor cu numele „Echinox”;
25 – 26 octombrie 1997 – Liceul Teoretic „Eudoxiu Hurmuzaki” a sărbătorit 125 de ani de la înfiinţare. Cu această ocazie instituţia noastră şcolară a primit titlul de Colegiul „Eudoxiu Hurmuzaki”;
5 februarie 1999 – Ordinul de ministru nr. 3220, cu privire la reţeaua unităţilor de învăţământ liceal şi profesional de stat, consacră denumirea de Colegiul Naţional „Eudoxiu Hurmuzaki”. În această perioadă alături de revista „Muguri”, seria a V-a, apare sporadic și revista elevilor „Liceul din liceu”; După anul 2005, au fost editate la „Eudoxiu Hurmuzaki” revistele: „Confluențe”, „EcHo”, „Mate – EH”; „Gamma” și „Salut, ma France!”, „English, my love!” și „Fragmentarium”, din 2013;
28 – 28 septembrie 2012 – unitatea de învățămînt sărbătorește 140 de ani de existență. În cadrul programului manifestărilor festive s-a înscris și excursia efectuată la 6 octombrie 2012, de un grup de elevi și profesori, pe traseul: Cernăuți, Toporăuți și Cernauca (ultima localitate a fost reședința familiei Hurmuzaki pe parcursul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, fiind denumită ca „Mecca a românilor”, pentru că acolo s- au întâlnit tinerii revoluționari din Ardeal, Moldova și Bucovina, care au pus bazele programului de regenerare națională a românilor, în anii 1848 – 1849;
2014 – în unitatea școlară își desfășoară activitatea 47 de profesori titulari și învață 1002 elevi.